Clitorisul (text şi ilustraţii)

Anatomia clitorisului

„Bărbaţii glumesc spunând cã nu sunt capabili sã-l găseascã; femeile deplâng faptul cã iubiţii lor nu dedicã clitorisului destul timp” – spune Tamar Love. Numit „butonul dragostei”, americanii îi mai spun clitorisului „omuleţul din bărcuţă”, dar şi „orhideea”, „flacăra pasiunii”, „muguraşul dragostei”, „micul telefon roz”, „Domnişoara Mâncărici”, „cota zero”, „mica perlă roz”, „bobocelul rubiniu”. Dincolo de toate aceste eufemisme, clitorisul este una dintre componentele cele mai importante ale anatomiei femeii. Nu e bine să-l ignorăm!
În urmă cu vreo 10 ani, într-un articol publicat în revista „Cosmopolitan” se arăta că, din 12 bărbaţi cărora li s-a solicitat să indice clitorisul pe o imagine ce înfăţişa relativ schematic zona genitală a femeii, numai doi au reuşit să-l indice corect. Ceilalţi au arătat mai curând deschiderea uretrală, din perineu, demonstrând astfel că, în ultimă instanţă, sunt nişte parteneri sexuali de slabă calitate.

Clitorisul se prezintă ca o mică bucată de carne ascunsă sub aşa-numitul înveliş clitoral (clitoridian) sau capişon clitoridian, între labii, în partea superioară a vulvei. Dacă privim cu mai multă atenţie, observăm că se situează deasupra orificiul uretral şi sub deschiderea superioară a labiilor.

Clitorisul este perceput ca fiind, poate, partea cea mai senzitivă a anatomiei femeii. Precum un penis miniatural, clitorisul este compus dintr-un cap rotunjit (glandul), ataşat unei porţiuni mult mai lungi (trunchiul), care, spre deosebire de penis, cele mai multe dintre femeile chestionate cred că nu este mai mare decât degetul mic al piciorului. Trunchiul clitoridian are două braţe care se desfac spre interiorul trupului femeii, sub piele, de fiecare parte a deschiderii vaginale. Nervii controlează contracţiile muşchiului clitoridian, care se mişcă de-a lungul pereţilor vaginului, a vezicii şi uretrei, astfel încât senzaţiile sunt percepute în întreaga zonă. De obicei, numai glandul clitoridian este vizibil, deoarece labiile mici acoperă şi protejează deschiderea vaginală, unindu-se deasupra clitorisului şi acoperindu-l.

Ca şi în cazul penisului, capul şi trupul clitorisului sunt constituite din ţesut erectil şi materie spongioasă care se umple cu sânge în timp ce femeia este excitată, astfel încât, la excitare, dimensiunea vizibilă a clitorisului se poate dubla. Uneori, însă, clitorisul nu este foarte evident nici în cazul unei excitaţii sexuale crescute; pe de altă parte, sunt şi femei care posedă un clitoris bine evidenţiat chiar şi atunci când nu este excitat. Deşi terminaţiile nervoase fac din clitoris cel mai sensibil organ al femeii, la orice atingere sau presiune, stimularea sânilor femeii, a altor zone erogene sau stimularea mentală a acesteia (de exemplu, în cazul unor fantasme erotice), provoacă la rându-le erecţia clitorisului, creşterea sensibilităţii labiilor, prin creşterea fluxului sanguin, chiar mai repede decât se produce, la bărbaţi, în condiţii oarecum similare, erecţia penisului. În timp ce excitarea sexuală a femeii creşte, clitorisul poate deveni mai puţin vizibil, întrucât, datorită sporirii fluxului sanguin, şi ţesuturile înconjurătoare se umflă, acoperind clitorisul şi protejându-l de contactul direct care, din aceste momente, este perceput, de cele mai multe dintre femei, ca neplăcut. După orgasm (sau după încetarea stimulării sexuale), sângele se retrage din zona clitoridiană, iar clitorisul revine la dimensiunea normală. Unele femei spun că, dacă sunt foarte excitate şi nu ajung la orgasm, clitorisul rămâne congestionat, provocându-le o stare accentuată de disconfort sau iritare, similară poate cu cea resimţită de bărbaţi atunci când se plâng de „bile albastre”.

Clitorisul, prin urmare, nu are alt rol decât de a provoca femeii plăcere sexuală. Spre deosebire de penis, nu are rol în reproducere sau urinare şi, de asemenea, nu are legătură cu menstruaţia. Femeile însele îl consideră un organ special, un organ unic, cum bărbatul nu posedă, creat anume pentru a-i furniza plăcere.

© Copyright 2007 PsiSenzual. All Rights Reserved.

 

LEGENDA:

1. Labile mari (externe); 2. Labiile mici (interne) 3. Prepuţul clitoridian; 4. Glandul clitoridian; 5. Intrarea vaginală