“Bună fetelor! Vreau să spun întâi bravo celor care realizează acest site! Faceţi un lucru de nota 10! Citind articolele de aici şi răspunsurile pe care le daţi, mi-am făcut şi eu curaj să vorbesc despre problema mea. Poate că de fapt nu este chiar aşa de gravă, dar sper să primesc măcar un sfat.
Am aproape 30 de ani şi sunt măritată de 5 ani. Îmi iubesc soţul foarte tare, dar în acelaşi timp nu primesc satisfacţie sexuală în pat. Nici nu ştiu cum să mă exprim ca să înţelegeţi. Am ajuns să mă gândesc că poate nu suntem noi compatibili, poate că el e prea mic pentru mine. Dar se zice că mărimea nu contează, iar eu îl iubesc foarte mult, v-am spus. Însă faptul că nu primesc plăcere sexuală mă deprimă de la o zi la alta. Am încercat să fac şi exerciţii vaginale de încordare a muşchiului, dar degeaba. Am încercat şi alte poziţii, dar tot nimic. Vă mulţumesc anticipat!” (Mirela, 29 ani)
Îţi mulţumim şi noi pentru aprecieri!
Situaţia care ne-o supui atenţiei comportă mai multe aspecte care pot fi discutate…
“Nu primesc satisfacţie” – aş avea în vedere această formulare, poate întâmplătoare aici. În contextual unei relaţii sexuale, satisfacţia ar trebui privită ca un flux care îi uneşte permenent pe parteneri, nu ca un flux care se manifestă unidirecţional (chiar dacă iniţiativa vine, mai pregnant, doar din partea unuia): dinspre el spre ea sau dinspre ea spre el. Pe de altă parte, dacă o avem în vedere doar pe femeie, trebuie să ţinem cont că ea însăşi trebuie să fie (auto)pregătită pentru relaţia sexuală. Din păcate, deşi ne mărturiseşte că îl iubeşte foarte mult pe soţul său, Mirela nu ne spune nimic despre, eventual, cât de mult îl doreşte. Aşadar, reţineţi: o femeie nu va avea satisfacţie sexuală dacă nu manifestă ea însăşi dorinţă sexuală (libidou). Şi, fiindcă adesea libidoul nu este la aceleaşi cote, o femeie îşi poate cultiva permanent dorinţa sexuală, pentru a fi mereu “în formă”, gata să ofere şi gata să primească. Modalităţile în care poate ajunge la acest rezultat sunt, în fond, diferite de la femeie la femeie. Dar câteva “secrete” de care se poate folosi oricare femeie ar putea fi şi acestea: să-şi cultive respectul de sine (inclusive imaginea corporală), să-şi îngrijească cu atenţie aspectul (potenţând atributele propriei feminităţi), să fie un factor activ şi cooperant de realizare şi conservare a unui climat de calm şi comunicare onestă şi continuă cu partenerul; nu în ultimul rând, dacă ea consideră că i se potriveşte, poate apela chiar şi la adjuvanţi în păstrarea şi împrospătarea fantasmaticii erotice (de la propriile închipuiri, la reviste, literatură erotică, filme pentru adulţi, accesorii şi costumaţii etc.) sau în menţinerea propriului tonus sexual (de la caz la caz, sesiunile autoerotice nu strică).
În ce priveşte “satisfacţia sexuală”, mă simt obligată să adaug că, întotdeauna, ea este a ta şi numai a ta! Poate să vă mire cumva această afirmaţie, însă sper ca, după ce o explic, să-mi daţi cu toţii, femei sau bărbaţi, dreptate. În multe zone ale societăţii (colectivităţi, grupuri, indivizi), sexualitatea nu mai reprezintă astăzi un subiect tabu. Aşadar, se discută mult despre ea. N-aş spune că se întâmplă ca uneori să se discute prea mult, dar, cu siguranţă (iar unii dintre noi ne dăm seama de aceste situaţii) se discută în total dezacord cu realitatea. Din păcate, unele dintre aceste opinii sunt induse, din păcate, şi de media, adesea mai interesată de spectaculos decât de veridic. De aici, cei mai puţini informaţi, mai puţini stăpâni pe sine, mai puţini rodaţi, cu mai puţină experienţă de viaţă (inclusive în pat!) se pot înşela. Sunt destul de dese situaţiile în care chiar şi femeile (prin tradiţie, mai discrete cu astfel de subiecte; dar această tradiţie nu mai este de actualitate decât pe alocuri) discută, între prietene, între colege, de exemplu, despre tot soiul de performanţe şi recorduri: acuplări care durează zeci de minute, penisuri uriaşe, care nu se mai termină, orgasm după orgasm etc. Vi se par cunoscute aceste poveşti? Nu aş spune, fireşte, că toate vor fi fiind poveşti, dar, cu siguranţă, nu dau ele “norma”. Prin urmare, Mirela, de exemplu, după ce s-a încărcat cu astfel de informaţii, n-ar trebui să ajungă acasă cu pretenţia ca, de pildă, soţul său să ejaculeze “abia” la 20 de minute de la acuplare, să ai orgasm cu ocazia fiecărui coit sau să ai orgasm după orgasm. Ci să te bucuri de fiecare moment de intimitate cu partenerul tău drag, ştiind că acest moment este doar al tău, împărtăşit cu el, că aceste momente fac parte din firescul relaţiei voastre. Şi, de ce nu, să încercaţi mai mult, să experimentaţi, însă destines, cu bucuria jocului, a încercării; şi nicidecum încrâncenate să doborâţi cine ştie ce recorduri. Proprii sau ale altora… Pentru că, astfel, riscaţi să aduceţi în sânul cuplului nemulţumiri, frustrări; iar până la stările depresive pe care le invocă Mirela nu este decât un pas.
În ce priveşte mărimea penisului, care ar fi fiind motiv de “nepotrivire”, Mirela nu ne oferă informaţii concrete. Bănuim totuşi că penisul soţului său se află în limitele normalităţii (12-16 cm) şi-i reamintim că vaginul are capacitatea de a îmbrăca penisul precum un ciorăpel. Şi nu este atât de importantă dimensiunea (lungime, grosime), cât modul în care e folosit!
Cristina A. Boca
Completat sub: Mărturisiri, Psihosexologie, PsisDialog, Sexologie | Tagged: anorgasmie, imagine corporala, incompatibilitate, libidou, marimea penisului, orgasm, recorduri sexuale, satisfacţie sexuală
Privind cazul Mirelei,
oricat am incerca sa sublimam relatia in sine si sa trecem oarecum in plan secundar satisfactia erotica pe care actul sexual trebuie sa o aduca pentru femeie ca si pentru barbat, cert este ca aici avem de a face cu o femeie care, aproape permanent, ramane nesatisfacuta de relatia sexuala cu sotul ei, in timp ce el, fara indoiala, incaseaza permanent “premiile” pe care aceasta(Mirela cum si contactul sexual cu ea) i le ofera, ceea ce nu este nici corect si mai ales nu este sanatos. Dincolo de sublimul relatiei in sine, credem ca este firesc ca Mirela sa aiba orgasm ori de cate ori accepta contactul sexual cu sotul ei si, cum mi se pare chiar echitabil, ori de cate ori dumnealui(maria sa barbatul) are satisfactie deplina in relatia cu Mirela.
Cred ca aceste realitati sunt repere de la care nu putem abdica.
Asa cum eu inteleg ca merg lucrurile in cazul Mirelei, apreciez din inceput ca sotul ei are probleme privind implicarea lui in actul sexual. O femeie sanatoasa fizic si psiho-afectiv asa cum se arata Mirela, nu are voie sa ramana nesatisfacuta sexuala de barbatul pe care il ibeste. Chiar daca ea ar fi(sa spunem-desi nu este cazul) mai frigida, preocuparea lui pentru satisfacerea ei ar trebui sa o faca sa depaseasca aceasta situatie si sa primeasca satisfactia erotica la care are dreptul.
Intuitia mea este ca sotul ei, dincolo de dotarile fizice de care Mirela nu ne vorbeste si nu sunt atat de importante, cum s-a mai spus, cred ca barbatul acela trebuie sa se ocupe serios de informatia necesara, sa se implice serios in satisfactia sotiei lui si sa nu-si dea liniste pana ce acest lucru nu se realizeaza.
Daca Mirela ar fi cauza acestui permanent esec, cu siguranta ca nu ar fi fost interesata sa afle de ce se intampla ceea ce se intampla. Este aproape imposibil ca un barbat care se preocupa in mod serios ca partenera lui sa fie implinita sexual, sa nu o ajute sa ajunga la aceasta realizare. Este inadmisibil…
In ceea ce priveste preludiul si atitudinea ei inainte de contactul sexual, aceasta nu este o cauza a esecului de care discutam. Este de datoria barbatului ei sa se ocupe de preludiul absolut necesar pentru ea, sa o pregateasca cu duiosie, cu dragoste pentru actul sexual in sine(se intelege: cu participarea ei). Oamenii nu sunt vite si nu fac sex doar in scop de procreere deaceea, se cade sa i se spuna sa-si ia in serios rolul de mascul uman cat mai are sotia langa el.
Este o nedreptate demna de tot dispretul ceea ce el accepta in relatia cu sotia lui, ca adica, el este satisfacut iar ea ramane frustrata de dreptul ei la implinirea sexuala. Un barbat serios si care iubindusi sotia este interesat de cum se simte ea langa el, nu-si da pace langa o astfel de femeie neimplinita pana nu va gasi solutia. Si am toata convingerea ca solutia este la el si nu la ea.
Le doresc succes…pana nu va veni vremea sa doresc unuia dintre ei, fie vindecarea afectiunilor psiho-afective, fie o despartire cat mai de catifea.
Draga GabiSoleil,
iti multumesc din nou pentru opiniile dumitale!
Si ma bucur enorm ca te regasesc aici!
Cristina
As vrea sa apreciez mai intai deschiderea cu care se discuta aici unele subiecte sa le spunem delicate.
Nu am gasit un topic chiar adecvat “problemei” mele, dar acesta mi se pare oarecum asemanator cu ceea ce vreau sa va spun.
Am 36 de ani, sunt casatorita de 8, sunt functionara, cu studii superioare etc., cu viata sexuala stau, cred, destul de bine. De mai multi ani, cred ca din adolescenta, am observat ca ma excit foarte usor daca imi este vezica plina. A ajuns chiar sa imi placa si apoi deseori de atunci si pana acum am cautat chiar sa provoc aceasta stare. Adica sa beau lichide ca presiunea aceea de jos sa ma aduca in starea aceasta placuta. Apoi, odata mi s-a intamplat ceva. Lucram la computer, bazinul imi amortise de placere, vezica era gata sa crape. Ar fi trebuit desigur sa merg la baie insa senzatia de placere si totodata dorinta de a incheia ceea ce lucram ma facea sa aman. Si desi ma consider sigura me vezica mea, am scapat cateva picaturi… Din uluiala aceea a iesit un neasteptat orgasm! Iar apoi am cautat sa multiplic si sa diversific experienta. Fac jocul acesta, singura, de cate ori este posibil, acasa, fireste. Ma tot intreb insa daca i-as spune sotului meu, oare el ce-ar zice? M-ar crede anormala, nebuna?
Personal, cred ca dragostea, in masura in care nu este indreptata catre ego-ul meu(situatie in care avem de a face cu egoismul sau chiar cu narcisismul cand vorbim de dragostea romantica), trebuie sa isi gaseasca implinirea intr-o relatie de doua persoane de sex opus.
Nu putem vorbi de dragoste erotica, romantica decat ca o revarsare de sentimente, de simtaminte de la noi catre altcineva. Ori, tot ceea ce tine de dragostea romantica, de erotismul nostru, de implinirea sexuala, sunt forme de dragoste care ar trebui sa se consume in doi si niciodata intr-unul. Asta ca un principiu orientativ.
Eu nu sunt prezent in mintea ta si nu stiu exact ce se petrece acolo in momentele acela de placere erotica produse de suprasolicitarea vezicii urinare, dar atat cat stiu, si cred ca stiu bine, de regula, placerea erotica nu isi face simtita prezenta fara a antrena concomitent cu organele genitale implicate si mintea, gandirea(ratiunea)!
Odata implicata ratiunea in placerea erotica, am toata convingerea ca aceasta va chema, fara exceptie, din depozitul informational ce il detine: imagini erotice din trecut, persoane de sex opus care ne-au impresionat sub aspect sexual, trairi ale placerii erotice din trecut si pe care mintea le recunoaste…etc.
Si acum, este parerea mea, nu insinuez nimic: am toata convingerea ca aproape(ca sa fiu cat de cat condescendent) fara exceptii, acele amintiri pe care mintea le aduce ca decor erotic pentru a accentua placerea sexuala si de a produce chiar orgasmul la femei si ejacularea la barbati, nu sunt legate de relatia cu actualul partener, nu pe el il aduce mintea in acest joc ascuns ci scene cu alte persoane, cu alti fosti parteneri sau parteneri doriti astfel ca fantezia erotica sa poata duce la finalitatea dorita.
Este ca si cu masturbarea. Nimeni nu cauta sa-si produca placerea erotica prin masturbare si gandind la partenerul de familie. Ca, daca s-ar gandi la partenerul de familie si s-ar masturba, ar merge la el sau la ea si si-ar gasi impreuna satisfactia sexuala dorita, pentru ce ar apela la masturbare(afara de cazurile de exceptie cand partenerii sunt despartiti o vreme mai lunga si aceasta ii impinge catre autoertism si(hai sa fim cat se poate de intelegatori si sa admitem ca) se masturbeaza cu gandul la partenerul de acasa sau de departe. Desi, si in astfel de cazuri eu sunt destul de sceptic privind acest nivel de moralitate.
Si, daca aceasta placere erotica mentala si implicit fizica, dar produsa prin excitarea cu imagini mentale care au in prim plan alte persoane decat partenerul sau partenera de cuplu, este sau nu este tradarea partenerului, te las pe tine sa concluzionezi si sa ne spui.
Si ar fi de dorit sa te intrebi cum ai aprecia tu daca partenerul tau ar avea astfel de trairi mentale si fizice in compania imaginara a altor femei decat tine…!!!
Sa stii ca imi iubesc sotul… Iar cand fac ceea ce fac, cel mai adesea sunt eu si cu mine. Poate ca gandindu-ma doar la mine sunt intr-un fel egoista atunci, dar chiar asa e. Si oare iti poti alunga alte ganduri, atunci cand sunt? Cum sa faci asta? Nu ca m-as gandi la vecinul sau prietenul, dar asa…
Hmmm…am serioase indoieli ca cineva, gandindu-se la sine, realizeaza satisfactii sexuale, chiar folosindu-se de mijloace ajutatoare(masturbare, supraplinul vezicii urinare…etc).