Care sunt factorii care îmi pot influenţa sexualitatea pe măsură ce trec anii?…
Unele femei, ajunse la jumătatea vieţii, se pot găsi în situaţia de a fi celibatare, fie că le-a murit soţul (de regulă, bărbaţii mor mai repede), fie că s-a ars combustibilul căsniciei şi s-a ajuns la divorţ. Aflate în această situaţie, femeile care doresc să se exprime pe plan sexual trebuie să facă faţă unor dificultăţi în încercarea de a-şi găsi un nou partener de viaţă. Deşi nu este foarte simplu, multe dintre ele au şansa de a întâlni un bărbat de vârstă apropiată, dispus să se angajeze într-o relaţie. Pentru a-şi apropia şansele de reuşită, este bine ca femeia să fie cinstită cu ea însăşi şi cu noul partener, să exprime adevărul în mod direct, constructiv. Aşadar, în perspectiva relaţiei sexuale, să ştie şi să-i spună ceea ce îi provoacă plăcere, să aibă încredere în propria sexualitate (care este aceeaşi, chiar dacă partener îi devine un altul), să aibă încredere în ea şi în capacitatea de a negocia cu bărbatul cu privire la actul sexual protejat (şi modalităţile de protecţie), cu privire la preludiu, la poziţiile sexuale etc.
Alte femei, însă, nu-şi mai doresc o nouă relaţie, din motive de securitate personală, şi optează pentru activitatea autoerotică, care poate fi avantajoasă atunci când femeia, care doreşte să rămână activă din punct de vedere sexual, nu-şi doreşte „un străin” în spaţiu intim, nu trebuie să se „programeze” în funcţie de dorinţele şi posibilităţile fizice şi emoţionale ale partenerului, nu riscă boli cu transmitere sexuală etc.
Unele femei optează pentru abstinenţă sexuală sau pentru o activitate sexuală cu o frecvenţă din ce în ce mai mică pe măsură ce înaintează în vârstă. În această situaţie, dacă partenerul îşi doreşte relaţii sexuale mai frecvente, femeia trebuie să se folosească de abilităţile de a negocia, astfel încât să nu se ajungă la o situaţie tensionată în cuplu.
În funcţie de numeroase schimbări de ordin fiziologic ce pot apărea, femeia poate resimţi (dar nu neapărat, situaţia nefiind generalizantă!) în această perioadă o (relativă) diminuare a interesului faţă de viaţa sexuală, de a avea relaţii sexuale, care se poate asocia cu teama de dificultăţi relaţionale, cu stări de anxietate sau stări depresive. Se constată, de asemenea, la unele persoane că dezinteresul pentru sexualitate este amorsat şi de o perspectivă mediatică din ce în ce mai apăsată (însă fireşte că eronată din perspectiva realităţii), care proiectează ideea că doar femeia tânără, frumoasă, suplă etc. este atractivă sexual şi, prin urmare, pregătită de a avea relaţii sexuale.
Cristina A. Boca, © 2009 PsiSenzual
Menopauza în cifre
Neavând încă la dispoziţie nişte statistici de încredere provenind din România, am apelat la una din Franţa (1991) privitoare la apariţia menopauzei şi viaţa sexuală a femeilor la acest moment al existenţei lor şi după aceea. Redăm datele, în sinteză, în cele ce urmează, intervenind, atunci când considerăm că este cazul, cu completările şi consideraţiile noastre
Speranţa de viaţă a unei franţuzoaice în vârstă de 50 de ani este de aproximativ 33 de ani (aşadar, ea ar putea trăi peste 80 de ani; progresele medicinii fac însă ca viaţa unei femei să poată dura în jur de 90 de ani). Din această perspectivă, viaţa unei femei s-ar putea împărţi, în contextul sexualităţii sale, în trei perioade: una mai scurtă (până la vârsta
Completat sub: Psihosexologie, Sexologie, Sănătate | Tagged: abstinenţa sexuală, activitate sexuală, diminuarea libidoului, femei, femeie, sexualitate, vârstă
