Diminuarea dorinţei sexuale (I) Cât de bine te cunoşti?

Se poate întâmpla ca, la un moment dat, pe parcursul vieţii sale sexuale, o femeie să se confrunte şi cu scăderi ale apetitului sexual. „Nu-i mai vine (atât de des), nu mai are chef…”, ar putea spune ea. Este vorba, în fond, despre o scădere a dorinţei sexuale (libidoului). Ea poate fi, din fericire, pasageră. Sau, din păcate, se poate prelungi, afectând din ce în ce mai profund viaţa sexuală a femeii în cauză, a cuplului, dar afectând, deteriorând, pe parcurs şi alte niveluri ale vieţii femeii în cauză (de familie, socială, profesională) şi a cuplului.
Diminuarea dorinţei sexuale se poate numi „primară”, atunci când persoana caracterizată de această stare nu a resimţit niciodată un nivel crescut al dorinţei, sau „secundară”, dacă ea constată că libidoul este în scădere faţă de libidoul-reper pe care l-a resimţit anterior.
De la bun început, trebuie remarcat că nimeni nu trebuie să aibă în vedere un libidou-„normă”. Este natural ca o femeie să aibă o dorinţă sexuală mai puternică, iar o alta să aibă o dorinţă sexuală mai scăzută (faţă de prima). Context în care ar fi de dorit ca, treptat, încă dinaintea începerii vieţii sexuale, fiecare tânără/ femeie să înceapă să-şi cunoască propria dorinţă sexuală şi, în măsura posibilităţilor proprii, chiar să şi-o gestioneze.
Care ar fi câteva dintre principalele semne pe care o femeie le poate primi dinspre sine în legătură cu dorinţa sexuală? Fără a încerca aici să stabilim o ierarhizare a lor, trebuie să spunem că ele se pot manifesta mai ales ca reacţii faţă de anumiţi stimuli, care sunt sau nu percepuţi ca sexuali. Aşadar, faţă de astfel de stimuli (şi de la caz la caz, adică de la femeie la femeie – căci nici aceste răspunsuri nu ţin de o normă bine conturată) o femeie poate reacţiona înroşindu-se, începând a respira mai rapid, percepând accelerarea ritmului bătăilor inimii; altele percep (şi) furnicături la suprafaţa pielii, ridicarea firelor de păr de pe piele, transpiraţie la nivelul tâmplelor, palmelor etc. Apoi, femeia resimte întărirea sfârcurilor, umezirea labiilor… Aşadar, fără să poate spune că din voia ei, cu o participare mentală controlată, trupul ei se manifestă sexual, se pregăteşte pentru sex, s-ar putea spune, chiar dacă nu va avea loc (atunci, cel puţin) o acţiune sexuală/ un act sexuală. Fireşte, pentru a avea loc o acţiune sexuală, este necesară implicarea voinţei, acţiunea sexuală fiind, fără tăgadă, oricare ar fi conţinutul ei, o acţiune voită, supusă autocontrolului. Prin urmare, astfel de reacţii pot surveni când femeia ia contactul, într-un fel sau altul, cu un subiect care îi solicită comunicarea sexuală. Se poate întâmpla prin văz, prin miros, prin auz, dar şi în urma propriei stimulări mentale, voite (în cazul fanteziilor/ fantasmelor sexuale) sau nevoite („vise erotice”).
După cum anticipam, reacţiile faţă de asemenea subiecte diferă adesea mult de la o femeie la alta. Din dialoguri purtate cu mai multe femei, putem afla, de exemplu, că la vederea unui bărbat cunoscut, care i se pare atrăgător, una să se înroşească puţin, iar alta să resimtă până şi erecţia sfârcurilor. O femeie să rămână inertă la un dialog cu substrat erotic purtat în grup, „între fete”, la birou (şi să se manifeste doar la nivelul comunicării verbale), dar alteia această discuţie să-i evoce episoade trăite din propria activitate erotică (sau doar aşteptate, imaginate, proiectate în viitor) şi, prin urmare, să ajungă a resimţi chiar lubrifierea vaginală. Fără a insista aici, este suficient a mai adăuga că unele femei declară că nu au vise erotice, iar altele recunosc că au şi, în urma unora dintre ele, ajung să se trezească în plin orgasm!
Unei femei care se cunoaşte suficient de bine îi este relativ simplu să-şi dea seama că, de exemplu, de la o perioadă la alta (însă nu este vorba doar de timp, ci de un context mai nuanţat, care se cere stabilit) nu mai are aceleaşi reacţii (ele se pot diminua, aşa cum vizează subiectul nostru, dar pot şi creşte în intensitate!). Uneia care se cunoaşte mai puţin, care comunică cu sine mai puţin (cel puţin la nivel erotic), îi va fi mai dificil şi, adesea, „alarma” nu va fi dată de ea, ci de partener, care va sesiza, de pildă, că ea „nu mai este ca înainte” sau că „nu mai vrea”, „nu mai vrea la fel” (de des sau la aceeaşi intensitate) ca înainte.

Cristina A. Boca,
(c) Psisenzual 2008