Lipsa orgasmului şi lubrifiere insuficientă

    „Am 25 de ani şi, de 3 luni, sunt cu o tipă de 22 de ani. Ea spune că n-a avut niciodată orgasm (cu mine – sigur!). Adică are doar dacă se masturbează. Până acum, din câte ştiu, a avut mai mulţi parteneri (6-7, cred) şi n-a avut cu niciunul. Se pare că nici nu se umezeşte prea bine (mi-e greu să apreciez, că eu nu prea am experienţă). S-a întâmplat de câteva ori să-i fac sex oral (mai mult de jumătate de oră), iar ea să spună că aproape ajunge, dar tot n-a avut orgasm. Mai ştiu că se masturbează de pe la 12 ani (iar acum i se întâmplă de 2-3 ori pe săptămână, de regulă când face baie; şi doar aşa are orgasm). Ce credeţi că e de făcut?” (Florin)

     În primul rând, mi-a atras atenţia presupunerea că partenera ta s-ar lubrifia deficitar. Pentru a şti exact cum stă situaţia, este bine ca ea să se adreseze unui ginecolog, pentru ca acesta să decidă (şi în urma unui bilanţ hormonal) dacă organele genitale funcţionează bine.

   Altfel, lipsa lubrifierii sau lubrifierea deficitară (ca timp şi în ce priveşte cantitatea emisiei) poate avea cauze multiple. Cel mai adesea, este o consecinţă a lipsei dorinţei sexuale sau a deficienţelor de gestionare (în cazul partenerei tale, mai curând în cuplu decât individuale) a dorinţei sexuale.

    În linii mari, lipsa dorinţei sexuale (sau o dorinţă sexuală scăzută) este în relaţie cu atitudinea (de respingere sau de indiferenţă) a femeii faţă de sexualitate (situaţie generată, adesea, prin educaţie, religie, un anumit tip de informaţie; dar şi care poate surveni în urma unor traume). Atunci când o astfel de femeie are totuşi raporturi sexuale (altele încearcă să le evite), se situează într-o stare de conflict: pe de-o parte ar vrea să se exprime sexual, pe de alta ar vrea să-şi reprime sexualitatea (resimţind, chiar, sentimente de vinovăţie – faţă de ea însăşi sau faţă de alte persoane – că „a cedat”). Aşa încât situaţia se perpetuează, fiecare nou act sexual devenind o nouă vinovată cedare, prilej de acumulare a sentimentelor de vinovăţie şi de frustrare. În unele cazuri, se întâmplă chiar ca starea de inhibiţie să se instaureze în momentele în care, realmente, femeia începe să resimtă plăcere: atunci, din motive ca cele expuse mai sus, caută să le reprime, ba chiar „să se pedepsească” fiindcă i-a plăcut.

    După cum am mai arătat, lipsa dorinţei sexuale poate fi consecinţa unui abuz sexual survenit în copilărie, la pubertate, adolescenţă sau chiar mai târziu (am cunoscut cazuri de femei violate, cu astfel de consecinţe ulterioare). Dar şi consecinţa unor temeri puternic resimţite (cum ar fi teama inoculată de părinţi, pentru ca fata să nu se grăbească cu începerea vieţii sexuale; teama de sarcină etc.).

   Este clar că, lipsa dorinţei (sau dorinţa sexuală scăzută), atunci când se resimte, este un factor direct răspunzător de lipsa orgasmului (sau la dificultăţi în obţinerea acestuia), întrucât răspunsul sexual al femeii nu se mai realizează cum ar trebui.

    După aceste aprecieri generale, s-ar părea că, în cazul partenerei lui Florin, ar fi vorba, poate, de o aşa-numită disfuncţie (a dorinţei, a lubrifierii) „de context”. Spunem astfel întrucât ea se masturbează adesea, chiar cu o anume constanţă, iar aceasta activitate îi face plăcere (şi îi produce orgasm). S-ar părea că, în ce-o priveşte,  activitatea autoerotică nu este percepută de această tânără ca substitut al activităţii sexuale de cuplu (uneori există astfel de riscuri!), ci, cel mult, ca un adjuvant. Însă este posibil ca ea să se fi cantonat într-o anume obişnuinţă, nu  a actului (autosexual) în sine, ci a etapelor (a manierei) şi finalizării sale. Aşadar, dacă presupunerile noastre sunt corecte, tânăra îşi doreşte a avea relaţii sexuale cu parteneri masculini, însă nu a „exersat” şi nu şi-a asumat suficient rolul de parteneră sexuală. Mai ales că, aflăm, a avut mai mulţi parteneri sexuali şi, probabil, pentru perioade relativ scurte, astfel încât, probabil, nu s-a obişnuit suficient (la relaţiile amoroase ne referim) cu ei. Sau cu El, bărbatul! Dar aceasta nu înseamnă că nu se va obişnui, întrucât este clar că manifestă interes în acest sens.

    Mai există încă cel puţin o ipoteză. Ca sesiunile ei autoerotice să se realizeze în condiţii de securitate şi confort care nu se împlinesc cu ocazia actului sexual cu un bărbat. Se întâmplă astfel în cazul unor femei care consimt să aibă relaţii intime în locuri unde consideră că nu beneficiază de suficientă securitate şi confort: spaţii publice (parcare, lift etc.), camere de cămin (cu mai mulţi locatari), locuinţe împrumutate etc.

   În ce priveşte lipsa orgasmului ca finalitate a actului sexual de cuplu, putem spune că ea nu este, categoric, anorgasmică, însă până acum nu a acumulat (vezi şi presupuneri de mai sus) experienţa necesară în activitatea sexuală de cuplu (şi cu un anume partener) pentru a ajunge la orgasm. Într-un astfel de context, însă, trebuie avute în vedere şi multe alte aspecte, între care durata şi calitatea preludiului sunt dintre cele mai importante. Nu în ultimul rând, aceste aspecte pot fi determinate inclusiv asupra calităţii lubrifierii. Dacă femeia beneficiază de un preludiu de doar 2-3 minute (şi nu resimte o dorinţă puternică, la nivel mental, de a se acupla), lubrifierea poate fi minimă, iar intromisiunea poate fi chiar dificilă, femeia putând acuza arsuri/usturimi sau dureri (şi nu plăcere!). 

    L. Constantinescu, l.constantinescu at yahoo.ca